Are Dumnezeu favoriti?

Este Dumnezeu nedrept?

Is God good?


By Grantley Morris

Partea 2 a unei serii web
(Se sugereaza sa începeti cu Partea 1)

Aceasta pagina în   engleza (English),   germana,   sârba,   indoneziana

Biblia sustine ca dorinta inimii lui Dumnezeu este de a primi în familia Sa pe orice persoana care a trait vreodata. Se insista ca, fara exceptie, Atotputernicul, în mod gratuit si cu bucurie iarta si adopta drept copil al Sau pe fiecare din cei care îl vor lasa, indiferent de faptul ca niciunul dintre noi nu o merita si unii dintre noi par si mai putin dezirabili decât altii. „El are rabdare cu tine, si doreste ca nimeni sa nu piara, ci toti sa vina la pocainta” (Vezi pasajele Scripturii care fac sa ne tresalte inima ). „Caci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea . . . ca oricine crede în El . . . sa aiba viata vesnica’ (Ioan 3:16 – sublinierea mea). Acesta este supremul în egalitate.

Cu toate acestea, nu putem sa fim fiecare iubiti cu pasiune daca individualitatea noastra este ignorata si suntem toti tratati ca si cum unicitatea noastra nu ar însemna nimic pentru Dumnezeu. Nevoile noastre, abilitatile si visele noastre difera semnificativ unele de altele. Daca un tata îsi iubeste pe cei trei copii în mod egal, el este obligat sa-i trateze diferit, în functie de nevoile lor diferite. O fiica cu putin interes pentru sport, dar care are potentialul de a fi o mare artista îsi doreste experiente si antrenamente care sunt semnificativ diferite de fratele ei mai mare, care tânjeste sa fie un sportiv profesionist. Fratele ei mai mic, care este bolnav, are nevoie de un tratament diferit.

Tratamentul diferentiat implica riscul ca copiii sa-si imagineze în mod eronat ca tatal are favoriti, dar un parinte bun trebuie sa fie pregatit sa suporte durerea suferita de mânia celor dragi pentru a face ceea ce va fi, în cele din urma, mai bine pentru ei.

Când s-a referit la liderii si la marile nume din biserica primara, Pavel a scris:


    Galateni2:6 . . . cei care par a fi ceva – orice ar fi, nu conteaza pentru mine; Dumnezeu nu arata favoritism personal fata de nimeni – (Versiunea New King James).

Lasati adevarul sa va copleseasca: apostolul scria despre asa-zisii stâlpi ai bisericii, inclusiv despre Petru, Iacov si Ioan (Galateni 2:9).El i-a avut în minte pe cei mai intimi prieteni ai lui Isus când a fost îndemnat divin sa declare ca Dumnezeu nu are favoriti.

Încercati Biblia amplificata:


    . . . cei care aveau reputatia de a fi ceva, daca pozitia lor individuala a fost sau nu a fost cu adevarat importanta, într-adevar nu conteaza pentru mine; Dumnezeu nu este impresionat de pozitiile pe care le detin oamenii, nu este partinitor si nu recunoaste distinctii externe.

Înca o data, amintindu-ne ca scriitorul inspirat se referea la apostoli clasati printre cei mai mari si mai talentati conducatori spirituali pe care i-a cunoscut vreodata biserica:


    . . . în ceea ce îi privea pe liderii lor reputati (nici nu stiu si nici nu-mi pasa care era pozitia lor exacta: Dumnezeu nu este impresionat de slujba unui om) . . . (J. B. Phillips, The New Testament in Modern English)

Si cum ramâne cu marele apostol însusi? Pavel le-a reamintit corintenilor ca l-a propovaduit pe Isus ca Domn, iar ca el însusi, nu este doar slujitor a Lui Hristos, ci si robul/slujitorul lor (2 Corinteni 4:5 – de asemnea 1 Corinteni 3:4-7).

Semnificatia în biserica – chiar semnificatia rânduita de Dumnezeu – nu implica semnificatia în inima lui Dumnezeu. Nici macar apostolatul nu încalca aceasta regula imuabila.

? ? ? ? ? ??? ? ? ? ? ?

Ne este mila de oamenii nedreptatiti?

Pentru ca Dumnezeu sa fie nedrept, trebuie sa existe oameni carora le-a fost râduita o viata dificila. Unde putem gasi astfel de oameni?

O privire în spatele perdelelor mortii ne-ar oferi o viziune uimitor de diferita asupra celor de care trebuie sa ne fie mila si cât de corect sunt tratati oamenii. Ani de zile, oamenii l-au vazut pe Lazar lâncezând la poarta bogatului, cersind resturi. Dar ceea ce ei nu au putut vedea a fost omul cel bogat de odinioara care îsi petrecea venicia cersindu-i lui Lazar o picatura de apa (Luca 16:19-31). Desi cu totii nu meritam decât o vesnicie în iad, Lazar nu a meritat saracia mai mult decât au meritat saracia cei bogati. Asa ca a fost rectificat si a ajuns sa fie compensat din belsug pentru disconfortul sau temporar. Bogatul a avut însa ocazia sa fie generos, dar si-a cheltuit banii pentru el însusi. El, mai mult decât Lazar, merita sa fie cersetor. Deci exact asa a ajuns.

Este o prostie pentru noi sa criticam scenariul pe care Dumnezeu îl scrie pâna când nu citim finalul surpriza. O mare parte din binele si raul care ni se întâmpla pe pamânt este nemeritat, dar când desavârsirea planului lui Dumnezeu va fi pe deplin dezvaluita, fiecare gura va fi astupata.

Biblia ofera cea mai mare deschidere a ochilor. Ne socheaza dezvaluirea faptului ca, realitatea este spectaculos diferita de impresiile noastre superficiale. Ea declara ca încercarile, desi prin însasi natura lor extrem de neplacute, sunt motive de bucurie, nu de întristare. Obisnuiam sa cred ca Biblia spune: „Bucura-te, chiar daca încercarile sunt tragedii”. În cele din urma, am început sa observ mai mult contextul si am descoperit ca de fapt spune ceva uimitor de diferit. Nu se spune: „Bucura-te, în ciuda încercarilor”, ci „Bucura-te, pentru încercari”. Se spune: „Încercurile sunt un castig spiritual. Organizati o petrecere atunci când vin vremuri grele pentru ca sunt ca si cum ti se ofera o promovare interesanta la locul de munca, ceva cu mult mai bine. Îti sporesc statutul spiritual, contributia la Împaratie si pachetul tau de salariu spiritual. Dezvoltându-va caracterul, vremurile grele va sporesc atât recompensa vesnica, cât si capacitatea de a realiza lucruri cu o semnificatie de durata (Scripturi).

Dumnezeul Bibliei nu ne roaga sa cautam miracole, ci sa cautam întelepciunea. Dorinta Lui nu este sa ne foloseasca ca sobolani de laborator, facând minuni cu noi pentru a-si arata puterea. Dimpotriva, El doreste sa ne de-a demnitate pentru toata vesnicia, împartasindu-ne întelepciunea Sa.

? ? ? ? ? ??? ? ? ? ? ?

Binecuvântat????

O trasatura cheie a învataturii lui Isus este ca inegalitatile prezente vor fi eliminate în viata viitoare – atât de mult încât este dincolo de ratiunea noastra.


    Luca 6:20-26 Privind la ucenicii Sai, a zis:

    „Ferice de voi cei saraci, caci a voastra este Împaratia lui Dumnezeu.

    Fericiti cei care flamânzi acum, caci veti fi saturati.

    Fericiti cei care plângeti acum, caci veti râde.

    Binecuvântat esti când oamenii te urasc . . . din cauza Fiului Omului,  . . . . pentru ca mare este rasplata ta în ceruri . . .

    Dar vai de voi, care sunteti bogati, caci ati primit deja mângâierea voastra.

    Vai de voi, care sunteti bine hraniti acum, caci veti fi flamânzi.

    Vai de voi care râdeti acum, pentru ca veti plânge si va veti tângui

    Vai de voi, când toti vor vorbi de bine despre voi, caci asa s-au purtat parintii lor cu proorocii mincinosi.’

    (Sublinierea mea.)

Ce egalizator! Aceia pentru care ne pare rau, deoarece sufera lucruri ce par greu de îndurat, sunt tocmai cei despre care Dumnezeu spune ca sunt cei mai binecuvântati, iar cei pe care suntem tentati sa-i invidiem din cauza tuturor privilegiilor lor aparente, date de Dumnezeu, sunt de fapt cei mai aflati în pericol de judecata lui Dumnezeu. Dintr-o perspectiva eterna, cei care par sa aiba toate sansele norocoase au de fapt sansele stivuite împotriva lor, iar cei care par sa aiba parte de o viata dificila sunt cei care mai probabil vor reusi spiritual.

Acest lucru îmi aminteste de ceea ce spune Scriptura despre crestini:


    1 Corinteni 12:2 Dimpotriva, acele parti ale corpului care par a fi mai slabe sunt indispensabile, (23) ) si partile pe care le consideram mai putin onorabile le tratam cu o cinste deosebita. Iar partile care sunt neprezentabile sunt tratate cu o modestie deosebita, (24) , în timp ce partile noastre prezentabile nu au nevoie de un tratament special. Dar Dumnezeu a unit madularele trupului si a dat mai multa cinste partilor care nu o aveau, ((25) pentru ca în trup sa nu fie dezbinare, ci partile lui sa aiba grija egala unele de altele.

? ? ? ? ? ??? ? ? ? ? ?

Respinsii societatii i-au încalzit inima

Aproape oriunde mergem în Scriptura, ne lovim de aceasta învatatura. Dupa cum am scris în alta parte:


    Daca pentru lume pari nesemnificativ, nu face decât sa intensifice dorul lui Dumnezeu de a te înalta. Aceasta tema comuna în Scriptura merita o examinare atenta (exemple).

    Amintiti-va de nasterea lui Mesia. Conducatorii, profesorii, teologii si preotii au fost în încurcatura. Cerul a împartasit vestea cu pastorii din câmp; cu batrâna Ana, legata de templu; (Luca 2:8-18; 36-38) ) si cu „întelepti de la rasarit”. Acestia din urma probabil ca nici macar nu erau evrei.

    Oamenii de rând au primit cu bucurie vestea despre nasterea acestui Om (Marcu 12:37 b).Si din rândurile lor a ales El pe cei care aveau sa înflacareze lumea cu gloria Sa. A ales capete fierbinti cu accent provincial, un colector de taxe – un renegat neînsemnat dupa care ar scuipa orice cetatean care se respecta – si oameni cu miros de peste pe mâinile lor batatorite.

    Hristos era în permanenta constient de oamenii invizibili, fie ca era un vames dispretuit care se uita printre frunzele dudului sau o femeie necurata care se înghesuia prin multime; un nebun cu ochi salbatici în blocurile din spatele Decapolis sau un singuratic nenorocit la scaldatoare; un inadaptat nevazator sau un lepros urât mirositor; un schilod sau un mut (Luca 19:2-9; 8:43-48; 7:11-15; 21:1-4, 8:27 urm; John 5:2 ff). Pentru Iisus Cel flamând si obosit, sa se împrieteneasca cu o femeie parasita – sa dea speranta unei samaritence dispretuite care traia în rusine – a fost mai important decât mâncarea. Respinsii societatii i-au încalzit inima.

    Se parea ca oriunde era un act marunt de bunatate, întâlneai oameni religiosi clocotind de dispret, iar pe Isus stralucind de admiratie. L-a încântat o femeie saraca care strecura un ban în colecta (Marcu 12:41-44), ), spalarea jalnica a picioarelor de catre o femeie de strada (Luca 7:36-50), sandviciurile cu peste ale unui baiat (Ioan 6:9-11), l-au emotionat. Maria doar stând pe podea, ascultându-l fascinata. Asta a fost suficient pentru a-l umple de lauda (Luca 10:39-42).

    Isus si-a socat pentru totdeauna observatorii selectând non-entitati pentru o atentie speciala. Societatea vedea un cersetor murder ca o pata gretoasa în vecinatate, o curiozitate pentru dezbaterea teologica (Este corect sa vindeci în Sabat? Cine a pacatuit, el sau parintii lui?). Isus vedea un primitor demn al iubirii sale puternice; o lucrare pretioasa a lui Dumnezeu plina de frumusete si demnitate aflata în sfâsietoare nevoie; cineva pentru care voia sa moara. În timp ce multimile îsi întorceau nasul, el si-a varsat inima. Ele au vazut o femeie depravata; El a vazut o sfânta în devenire. Ele au vazut un criminal; El a vazut pe cineva cu care dorea sa-si petreaca vesnicia. Oamenii pe care toti doreau sa îi evite erau tocmai cei cu care El dorea sa se împrieteneasca (Luca 23:39-43).

    Masele au încercat sa-l aduca la tacere pe orbul Bartimeu, zgomotosul cu gura mare (Marcu 10:46-52). Ei l-au batjocorit pe Zaheu, un avar dupa bani, dar care s-a înaltat în curând peste ei, dând dovada de o generozitate exceptionala (Luca 19:2-8). Ucenicii au vrut sa-i dea deoparte pe mucosii de copii (Marcu 10:13-16). Ei s-au opus pacostei de femeie canaanita a carui sâcâiala neîncetata îi distrageau atentia (Matei 15:23). Nimeni nu putea ghici pe cine va onora Isus. Era sigur ca era un ratat fara chip pe care nici macar nu-l observasera, sau o pacoste jenanta de care si-ar fi dorit sa se ascunda.

    Isus a venit sa ne arate pe Tatal. Astazi, lumea religioasa se uita înca la nume mari, în timp ce Dumnezeu îi pretuieste pe „necunoscuti”. Îi face placere sa înzestreze cu maretie vesnica actele lor simple de slujire.

? ? ? ? ? ??? ? ? ? ? ?

Fiecare Vale va fi înaltata

De-a lungul Vechiului Testament, vedem ca oamenii deosebit de apropiati de inima lui Dumnezeu sunt trei grupuri de oameni, cei mai dezavantajati din punct de vedere economic si social în societatea antica – vaduve, orfani si imigranti. (Scripturi).

Biblia îi înfatiseaza uneori pe cei defavorizati ca pe niste vai si pe cei înaltati ca pe niste munti. Acesta este motivul pentru care gasim astfel de pasaje în Scriptura ca:


    Isaia 40:4 Fiecare vale va fi înaltata, orice munte si deal sa fie coborâte  . . . (5) Si slava Domnului se va descoperi si orice faptura o va vedea. . . .

Exprimat mai putin poetic:


    Luca 1:52 A rasturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, si a înaltat pe cei smeriti. (53) Pe cei flamânzi i-a saturat de bunatati, si pe cei bogati i-a scos afara cu mâinile goale.

Este semnificativ faptul ca cele doua pasaje biblice citate mai sus se refera la Mesia. Marele Nivelator este într-adevar Hristos si la întoarcerea Sa se va manifesta. El va realiza egalizarea la care Dumnezeu a lucrat întotdeauna.

    1 Samuel 2:8 El ridica din pulbere pe cel sarac, ridica din gunoi pe cel lipsit; Ca sa-i puna sa seada împreuna alaturi cu cei mari. Si le da de mostenire un scaun de domnie îmbracat cu slava.

    Ezechel 17:24 Toti copacii câmpului vor sti ca Eu, Domnul, dobor copacul înalt si fac copacul jos sa creasca. Eu usuc copacul verde si fac copacul uscat sa înfloreasca. Eu, Domnul, am vorbit si voi face.

    Ezechel 21:26 Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: La o parte cu mitra, jos cununa împarateasca! Nu mai este cum a fost. Cei smeriti vor fi înaltati si cei înaltati vor fi coborâti.

Din nou si din nou, Biblia continua sa insiste ca cei smeriti vor fi înaltati si cei mândri vor fi coborâti. Tot repeta acest lucru pentru ca nu este evident pentru acei care nu pot vedea eternitatea.

? ? ? ? ? ??? ? ? ? ? ?

Cei care o duc usor, chiar o duc usor?

Presupunem ca cei care traiesc în lux au un avantaj nedrept, si totusi acesti oameni sunt mai dezavantajati în lucrurile care conteaza cu adevarat. Isus a revelat ca, desi cei binecuvântati cu bogatiile pamântesti par sa le fie mai usor, le este deosebit de greu sa intre în împaratie si sa fie binecuvântati cu bogatiile cerului (Matei 19:23-24).). Da, în orice moment cei care se bucura de confort pamântesc ar putea alege sa-si dea bogatiile si sa devina egali cu cei a caror saracie îi fac mai probabil candidati pentru bogatiile spirituale. Cu toate acestea, celor despre care credem ca le este atât de usor, le este atât de greu sa se elibereze de dependenta de viata blânda care le ameninta eternitatea. Deci este mai bine sa te nasti bogat sau sarac? Cei blânzi, cei smeriti, cei de jos vor fi înaltati. Cei care sunt dispretuiti pe pamânt vor fi onorati în ceruri.

Cei nascuti în familii dedicate slujirii cu norma întreaga si/sau binecuvântati cu cea mai buna pregatire teologica ar parea sa aiba avantaje spirituale semnificative si totusi Isus a spus ca este mai usor pentru vamesi si prostituate sa intre în rai decât pentru cei cu aceste avantaje – preotii si batrânii (Matei 21:31b).

Se dovedeste ca cei pe care îi invidiem nu au, în ultima instanta, niciun avantaj fata de noi. Cei pentru care viata este un pat de trandafiri nu pot decât sa spere ca niste spini îi vor trezi din stupoarea lor înainte de a fi prea târziu.

Unii crestini se lupta cu dureri si depresii atât de severe încât vor primi recompense enorme doar pentru ca ramân în viata, mai degraba decât sa se predea tentatiei de a se sinucide. În schimb, un crestin cu o viata lipsita de griji ar trebui sa faca ceva cu totul remarcabil pentru a fi judecat demn de o rasplata atât de bogata.

Daca am vedea fotografii cu mai multi nou-nascuti, nu am avea idee de care ar trebui sa ne para mai rau. Cei care arata zbârcit s-ar putea dovedi a fi cei mai frumosi. Cei care plâng s-ar putea sa ajunga cei mai sanatosi si mai fericiti. Cei cu o expresie stupida pe fata ar putea ajunge sa fie cei mai inteligenti. În raport cu eternitatea, ceea ce vedem într-o viata întreaga este doar o instantanee. Pâna sa intram în eternitate nu avem idee despre cine ar trebui compatimit.

Is God good?

Complexitatile vietii

Sa presupunem ca Tom, Dick si Harry îsi încep viata profesionala capabili sa munceasca câte ore doresc. Fiecare este platit cu aceeasi suma orara si fiecare poate contribui la un fond de pensii care va plati suma uimitoare de zece mii de procente. Ei stiu ca la sfârsitul a cinci ani trebuie sa traiasca din fondul lor de pensii si ca nu vor mai castiga nimic pentru tot restul vietii. Tom are cinci ani fericiti de lenevie, lucrând doar cele câteva ore necesare pentru a-l mentine în starea de stricta necesitate pentru acea perioada. Dick, totusi, lucreaza multe ore si îsi cheltuieste toate câstigurile pe lux. Harry însa, are o abordare diferita. Lucreaza chiar mai multe ore decât Dick si traieste chiar cu mai putini bani decât Tom. Fiecare cent pe care îl poate strânge merge în fondul sau de pensii. Timp de cinci ani, se pare ca Harry, muncind ore lungi în fiecare zi si traind un stil de viata saracacios, este cel de care trebuie sa ne fie mila. Cu toate acestea, atunci când se vor pensiona, el se poate bucura de lux pentru toti anii care îi stau înainte. Ceilalti, care pareau sa fi avut stiluri de viata de invidiat, se vor confrunta cu o viata sumbra, cu greutati si cu foame.

Fiecare moment de pe pamânt este o oportunitate, care nu se va repeta niciodata, de a contribui la fondul tau de pensie vesnica. Învierile din morti sunt atât de uluitoare încât sunt literalmente în afara acestei lumi. Cu toate acestea, plata finala se bazeaza exclusiv pe platile efectuate în aceasta viata. Asadar, în ciuda a ceea ce pare pe termen scurt, cei care au trecut din aceasta viata, depunând prea putin efort pentru Împaratia lui Dumnezeu, se afla într-o situatie înspaimântatoare. Cei care îmbratiseaza greutatile si sacrificiile sunt cei care se îndreapta catre abundenta.

Scriptura subliniaza ceea ce stie fiecare alergator: ceea ce conteaza nu este locul în care suntem la începutul cursei, ci locul în care vom ajunge la final. Cei care au startul promitator, dar apoi se estompeaza, sunt si cei despre care spectatorii credeau ca vor termina bine, doar pentru a fi descalificati.

Când vedem doar o parte din imagine, pare cel mai nedrept faptul ca unii oameni par sa aiba un avans în viata. Este un pic ca a alerga pe o pista de 400 de metri la Jocurile Olimpice. Pentru ca este o pista circulara, unii sportivi încep mult mai înainte decât altii. Nu pare corect. Multa vreme pare ca cei din fata au un avantaj nedrept, dar pâna la capat cursa s-a rezolvat perfect.

Desigur, pentru cei din rasa umana, viata este mult mai complexa decât atât. Cursa vietii este cel mai ciudat eveniment din lume, cu cele mai mari premii si penalitati imaginabile. Imaginati-va o cursa cu oameni de toate vârstele si abilitati diferite care concureaza în acelasi eveniment. Unii au corpurile unor sportivi magnifici. Unii sunt bolnaviciosi. Unii au un singur picior. Câtiva nu au niciunul. Unii pleaca prin zapada pâna la genunchi, altii trebuie sa-si croiasca drum prin junglele aburinde, unii sa urce pe munti înspaimântatori, în timp ce altii trec în viteza pe peluze îngrijite. Unii trebuie sa parcurga distante enorme. Câtiva au doar câtiva pasi. Întregul eveniment pare prea ridicol de haotic pentru a fi considerat o cursa. Pentru majoritatea observatorilor poate parea cea mai neloiala competitie organizata vreodata. Necunoscut lor, însa, în punctajul judecatorului, fiecare dintre miile de variabile este atent ponderata pentru fiecare dintre miliardele de participanti. Fiecare concurent este atent monitorizat pentru a masura cantitatea exacta de efort depus si durerea îndurata, precum si numarul precis si tipurile de dificultati cu care se confrunta, pâna la cel mai mic detaliu. Sarcina de notare depaseste cu mult capacitatea intelectuala umana, încât pare imposibila, dar Judecatorul este divin. Fiecare avantaj si dezavantaj este considerat atât de ingenios încât ajunge sa existe egalitate absoluta în modul în care este evaluata realizarile fiecarei persoane.

Cu exceptia cazului în care sunt descalificati prin faptul ca nu-si încredinteaza vietile si destinele lui Isus Hristos, toti participantii câstiga premiul major – o eternitate în splendoarea prezentei lui Dumnezeu. Recompensele suplimentare depind de fidelitatea cuiva, date fiind circumstantele individuale, oportunitatile, abilitatile naturale si asa mai departe. Acesta este locul în care cei care pâna acum par sa fi ratat, gasesc compensatii abundente, iar cei care au fost aparent rasfatati, se confrunta cu un mare soc, cu exceptia cazului în care au fost exceptional de asemanator lui Hristos în modul în care si-au folosit privilegiile. În cuvintele lui Isus: „Oricui i s-a dat mult, i se va cere mult” (Luca 12:48), si „Multi dintre cei dintâi vor fi cei din urma si cei din urma vor fi cei dintâi” (Marcu 10:31).

Ca în orice cursa, cei care încep bine ar trebui judecati nu dupa începutul lor, ci dupa locul în care se afla când termina cursa. Desi apostolul Pavel facuse atât de multe, a trebuit sa scrie: „Ma port aspru cu trupul meu si îl tin în stapânire, ca nu cumva, dupa ce am propovaduit altora, eu însumi sa fiu lepadat” (1 Corinteni 9:27). Unii dintre noi considera ca este nedrept ca modul în care terminam sa conteze atât de mult. Ar trebui sa fie ignorat tot efortul cuiva din prima parte a vietii daca mai târziu rateaza? (Acest lucru este exprimat cu forta în Ezechiel 33:12-20.) Cei care sunt în frunte în primele etape au sansa mai mare de a conduce la sfârsit. Mai mult, cu cât timpul este mai lung, cu atât adevaratul caracter al unei persoane este dezvaluit mai mult. Pe de alta parte, o persoana care a fost aproape de Dumnezeu si apoi se raceste ar trebui, pe buna dreptate, sa fie tratata mai sever, deoarece s-a îndepartat de la o revelatie si o întelegere mult mai mare decât cineva a carui experienta cu Dumnezeu a fost mai limitata. Cu cât o persoana are mai mult, cu atât i se cere mai mult.

În Judecata Finala, vom experimenta punctul culminant al planurilor lui Dumnezeu pentru corectitudinea perfecta, indiferent cât de nedreapta ar parea însarcinarea noastra în rasa umana. Daca cei carora li s-a dat o viata usoara nu se straduiesc astfel încât sa treaca peste bariera durerii în încercarea lor de a-L glorifica pe Dumnezeu, ei nu se pot astepta sa fie rasplatiti ca cei care în aceasta viata s-au luptat victorios cu durerea care a venit peste ei.

? ? ? ? ? ??? ? ? ? ? ?

Ce va face vreodata ca durerea sa merite?

Dar cum ar putea cineva care a suferit îngrozitor sa fie compensat în mod adecvat în viata viitoare? Stim ca, pentru apostolul Pavel, crizele de lâncezire în închisoare au fost presarate cu activitati mai stimulatoare, cum ar fi sa treaca de cinci ori sub numarul maxim de bice evreiesti si sa fie chinuit de trei ori cu lovituri de toiag. A fost lovit atât de rau si necrutator cu pietre, încât s-a presupus ca a murit. Daca ti-e frica sa zbori si totusi nu te-ai prabusit niciodata cu un avion, pastreaza un gând pentru Pavel. În zilele dinaintea vestelor de salvare, a rachetelor, a radiourilor si a elicopteelor de cautare, el a naufragiat de cel putin trei ori, o data petrecând aproximativ douazeci si patru de ore în apa (2 Corinteni 11:23-29). Aceasta a fost rasplata lui pamânteasca pentru ca a cautat sa raspândeasca un mesaj de dragoste si sa-i salveze pe oameni din oroarea iadului. Ai spune ca Pavel a fost unul dintre acei oameni care ar avea motive sa se plânga ca a avut parte de o viata dificila? Si totusi, cu uimitoarea sa lista de suferinte proaspata în minte, el le numeste drept necazuri usoare, de moment, care nu sunt demne de a fi comparate cu recompensele ceresti (2 Corinteni 4:17; Romani 8:18; notati de asemnea si Matei 5:11-12).

Cazul lui Pavel suna ca unul excentric. Ceea ce îl face sa para de pe alta planeta este ca într-adevar vizitase o alta lume. Dar cum ramâne cu milioanele dintre noi care, spre deosebire de Pavel, nu am vizitat niciodata raiul? Cum ne putem imagina o recompensa atât de grozava încât sa înghita complet cea mai îngrozitoare suferinta pamânteasca si chiar sa o faca sa para demna? Este atât de mult dincolo de experienta noastra actuala încât, într-o încercare disperata de a ajunge la o întelegere vaga, Biblia se refera adesea la nastere. Când se afla în agonia de a naste primul ei copil, multe femei devin hotarâte sa nu mai aiba niciodata un alt copil. Pare dincolo de orice întelegere ca ceva ar merita sa înduri o asemenea durere. Cu toate acestea, bucuria maternitatii face ca durerea sa fie atât de valoroasa, încât mai târziu s-ar întrista amar daca i se va spune ca i se va îndeplini dorinta anterioara de a nu mai avea niciun copil.

Dar, în primul rând, de ce ar trebui ca cineva sa sufere? Pentru raspuns, consultati restul acestei serii web.

Continuati . . .

? ? ? ? ? ??? ? ? ? ? ?

Mai multe pagini în româna